Principalele obligatii ale asiguratului rezulta din Codul civil, Capitolul XVI, Sectiunea 1, Contractul de asigurare, , dispozitii comune.
Astfel, in art. 2303 alin. (1) Cod civil, avand denumirea marginala “Informatiile privind riscul” se dispune ca persoana care contracteaza asigurarea este obligata sa raspunda in scris la intrebarile formulate de asigurator, precum si sa declare, la data incheierii contractului, orice informatii sau imprejurari pe care le cunoaste si care, de asemenea, sunt esentiale pentru evaluarea riscului.
In alin. (2) al articolului mentionat se prevede ca daca imprejurarile esentiale privind riscul se modifica in cursul executarii contractului, asiguratul este obligat sa comunice in scris asiguratorului modificarea survenita.
Aceeasi obligatie ii revine si contractantului asigurarii care a luat cunostinta de modificarea survenita.
Din examinarea acestui articol se poate constata ca asiguratul are obligatia de a comunica catre asigurator datele si informatiile necesare incheierii contractului de asigurare, aceeasi obligatie revenindu-i si cand imprejurarile esentiale referitoare la risc se modifica in cursul executarii contractului.
Textul de lege prevede insa ca informatiile si imprejurarile comunicate asiguratorului trebuie sa fie esentiale pentru evaluarera riscului, sanctiunea fiind nulitatea contractului.
In conformitate cu art. 2204 alin. (1) din Codul civil, aceeasi sanctiune intervine si in caz de declaratie inexacta sau de reticenta facuta cu rea credinta, atunci cand informatia sau imprejurarea respectiva a fost determinanta la incheierea contractului, astfel incat, daca asiguratorul le-ar fi cunoscut, nu si-ar fi dat consimtamantul ori sa nu il dea in aceleasi conditii.
De mentionat ca primele platite raman dobandite asiguratorului , care, de asemenea, poate cere si plata primelor cuvenite pana la momentul la care a luat cunostinta de cauza de nulitate.
Cu toate acestea, nu va opera nulitatea contractului daca reaua credinta nu a putut fi stabilita in cazul declaratiei inexacte sau reticentei din partea asiguratului ori a contractantului asigurarii.
Art. 2204 alin.(2) Cod civil prevede doua situatii in care se poate face constatarea omisiunilor mentionate.
Astfel, in cazul in care constatarea declaratiei inexacte sau a reticentei are loc anterior producerii riscului asigurat, asiguratorul are dreptul fie de a mentine contractul solicitand majorarea primei, fie de a rezilia contractul la implinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primita de asigurat, restituindu-i acestuia din urma partea din primele platite aferenta perioadei in cadrul careia asigurarea nu mai functioneaza.
Daca insa constatarea declaratiei inexacte sau a reticentei are loc ulterior producerii riscului asigurat, indemnizatia se reduce in raport cu proportia dintre nivelul primelor platite si nivelul primelor ce ar fi trebuit sa fie platite.
Art. 2205 Cod civil reglementeaza situatia lipsei riscului asigurat.
In acest caz, contractul de asigurare se desfiinteaza de drept in situatia in care , inainte ca obligatia asiguratorului sa inceapa a produce efecte, riscul asigurat s-a produs ori producerea acestuia a devenit imposibila, precum si daca, dupa ce obligatia mentionata a inceput sa produca efecte, intervenirea riscului asigurat a devenit imposibila. Atunci cand insa asiguratul ori contractantul asigurarii a platit, fie si partial, prima de asigurare, acesta este indreptatit sa o recupereze proportional cu perioada neexpirata a contractului de asigurare.
Articol redactat de Avocat Tudor Ion
