De ce este considerata Camera preliminara o faza distincta a procesului penal
Scopul instituirii procedurii Camerei preliminare
Despre procedura de camera preliminara s-a spus ca asigura un “filtru” de specialitate a sesizarii instantei printr-un control mai riguros al probelor in acuzare stranse de procuror.
Necesitatea acestei noi institutii a plecat de la faptul ca in reglementarea anterioara a Codului de procedura penala exista posibilitatea ca dupa sesizarea instantei, deci in faza de judecata, sa se invoce argumente juridice in temeiul carora dosarul sa se restituie la parchet. Unele dinrte cele mai invocate motive se refereau la legalitatea administrarii probelor, faptul ca nu existau dovezi suficiente care sa sustina acuzatiile aduse inculpatului ori starea de fapt era gresit retinuta.
S-a apreciat de catre legiuitorul care a adoptat actualul cod de procedura penala ca astfel de imprejurari determinau intarzierea solutionarii dosarelori si astfel contravenea principiului judecarii cu celeritate a cauzelor penale.
In consecinta, ca aspect de noutate,a fost adoptata institutia judiciara a judecatorului de camera preliminara al carui scop, dupa cum am aratat, l-a constituit inlaturarea duratei excesive a procedurilor in faza de judecata, precum si asigurarea unui caracter de legalitate in ce priveste actul de trimitere in judecata si al administrarii probelor si nu in ultimul rand garantarea drepturilor persoanei invinuite si a celorlalte parti.
In sensul celor de mai sus, art. 342 Cod procedura penala arata ca obiectul procedurii camerei preliminare il constituie verificarea legalitatii sesizarii instantei, precum si verificarea legalitatii administrarii probelor ori efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala.
In acelasi sens, in conformitate cu principiul celeritatii rezolvarii cauzelor penale, conform art. 343 Cod procedura penala, durata procedurii in camera preliminara este de cel mult 60 de zile de la data inregistrarii cauzei la instanta
In ce constau masurile premergatoare
Dupa momentul trimiterii in judecata a inculpatului se iau unele masuri premergatoare, sens in care dosarul se repartizează aleatoriu judecătorului de cameră preliminară, dupa care copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Practic, se aduce la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
În cazurile in care asistenta juridica este obligatorie, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu şi stabileşte, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
La expirarea termenelor mentionate, judecătorul de cameră preliminară comunică cererile şi excepţiile formulate de către inculpat ori excepţiile ridicate din oficiu parchetului, care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare.
Care este procedura în camera preliminară
In situatia in care s-au formulat cereri şi excepţii ori a ridicat din oficiu excepţii, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut la art. 344 alin. (4).
În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare, în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.
În termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.
Deciziile Curtii Constitutionale a Romaniei in care au fost constatate aspecte de neconstituţionalitate ale procedurii camerei preliminare.
Dupa intrarea in vigoare a noului cod de procedura penala in practica instantelor s-au ivit o serie de intrebari legate de legalitate in procedura camerei preliminare asupra unora s-au ridicat exceptii iar Curtea Constitutionala a admis unele dintre acestea.
Astfel, incălcarea dreptului părților la un proces echitabil în ce priveste contradictorialitatea, oralitatea și egalitatea armelor este principalul argument pentru care Curtea Constituţională a desfiinţat o serie de dispoziţii privind procedura camerei preliminare.
In acest sens, prin Decizia Curţii Constituţionale nr . 599 din 21 Octombrie 2014 Curtea a fost admisa excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii “fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor”
este neconstituţională.
Prin Decizia nr.641 din 11 noiembrie 2014 Curtea Constituţională a constatat că dispozițiile art.347 alin.(3) din Codul de procedură penală raportate la cele ale art.344 alin.(4), art.345 alin.(1) și art.346 alin.(1) din același cod sunt neconstituționale, întrucât aceste norme care reglementează procedura în camera preliminară omit citarea şi, respectiv, comunicarea documentelor către toate părţile interesate, încălcând astfel dreptul la proces echitabil.
-legea trebuie să prevadă posibilitatea părților, subiecților procesuali principali și procurorului de a dezbate, în mod efectiv, observațiile depuse judecătorului de camera preliminară. Așa fiind, pentru realizarea acestor garanții este necesară citarea lor.
-norma legală trebuie să permită comunicarea către toate părțile din procesul penal — inculpat, parte civilă, parte responsabilă civilmente — a documentelor care sunt de natură să influențeze decizia judecătorului și să prevadă posibilitatea tuturor acestor părți de a discuta în mod efectiv observațiile depuse instanței.
– din perspectiva exigențelor dreptului la un proces echitabil, este suficient să li se asigure părților posibilitatea participării în această etapă procesuală, judecătorul putând decide asupra finalizării procedurii în camera preliminară și fără participarea părților atâta timp cât acestea au fost legal citate.
Prin decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii “fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor” este neconstituţională.
Art.341 alin.(5) se refera la faptul ca judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților.
Procedura instituită de dispozițiile art. 341 alin.(5) din Codul de procedură penală are în vedere soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, soluție care, în urma analizei judecătorului de cameră preliminară, poate fi confirmată sau infirmată.
Dreptul la un proces echitabil trebuie impus şi în procedurile ce nu ţin de rezolvarea pe fond a cauzei.
Curtea a reţinut că deși dispozițiile în cauză normează în domeniul unor proceduri penale care nu țin de rezolvarea pe fond a cauzei, dreptul la un proces echitabil trebuie impus, întrucât există posibilitatea ca rezultatul procedurii referitoare la admisibilitatea plângerii să fie decisiv pentru stabilirea unei acuzații în materie penală. În acest context, al stabilirii incidenţei dreptului la un proces echitabil în cadrul unei procedure ce nu tine de rezolvarea pe fond a cauzei, Curtea a putut trece la analiza elementelor componente ale acestui drept, respectiv dacă sunt respectate exigențele de contradictorialitate și oralitate impuse de dispozițiile art.21 alin.(3) din Constituție, în condițiile în care judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților, însa prin coroborare cu alte dispoziţii ale codului de procedură penală rezultă
că procurorul și părțile pot depune anumite note scrise.
– Procedura eminamente scrisă este insuficientă pentru respectarea dreptul la un proces echitabil în toate componentele sale, contradictorialitatea şi oralitatea
În decizie se arata că pentru ca părțile vătămate, părțile civile sau chiar părțile responsabile civilmente care au avut de suferit în urma unei fapte presupus penale să aibă plenitudinea exercitării drepturilor lor este necesar ca acestea să uzeze nu numai de o procedură eminamente scrisă, ci și de contradictorialitate și oralitate, componente esențiale ale dreptului la un proces echitabil. Chiar dacă, în acord cu dispozițiile art.341 alin.(2) din Codul de procedură penală, procurorul și părțile pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii, nicio parte nu are posibilitatea de a cunoaște conținutul acestora și de a produce contraargumente. Cu alte cuvinte, în sarcina instanței cade obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor invocate de petent, părți și procuror care trebuie înțeleasă ca o necesitate a examinării argumentelor decisive pentru soluționarea cauzei. Or, în cazul de față, instanţa, examinând numai plângerea și notele scrise ale procurorului și ale părților, nu poate examina un eventual argument decisiv, tocmai pentru că el nu îi poate fi relevat.
– Contradictorialitatea presupune nu numai participarea procurorului şi a părţilor procesului penal (inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente), dar şi a celorlalţi subiecţi procesuali: persoana vătămată și suspectul.
Așa cum rezultă din art.341 alin.(2) din Codul de procedură penală, un exemplar al plângerii formulate este comunicat procurorului și părților. Potrivit art.32 din Codul de procedură penală, părți în procesul penal sunt numai inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente. Din această perspectivă, Curtea constată că persoana vătămată și suspectul, în calitate de subiecți procesuali principali, nu au posibilitatea de a-și face apărarea cu privire la susținerile petentului, deoarece acestora nu li se comunică un exemplar al plângerii. Or, în situația în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, subiecții procesuali principali sunt privați de dreptul la un proces echitabil prin aceea că necunoscând conținutul plângerii nu pot întreprinde niciun fel de demersuri în apărarea intereselor lor legitime. Așa fiind, aceste neajunsuri pot fi acoperite în măsura în care judecătorul de camera preliminară se va pronunța asupra plângerii în cadrul unei proceduri contradictorii și orale.
– Egalitatea de arme nu poate exista în absenţa dezbaterilor contradictorii la care să participe părţile şi ceilalţi subiecţi procesuali
Curtea constată că un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil constă în faptul că urmărirea penală trebuie să aibă un caracter contradictoriu și să existe o egalitate a armelor între acuzare și apărare. Principiul egalității armelor — unul dintre elementele conceptului mai larg de proces echitabil — prevede ca fiecare parte să dispună de posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație dezavantajoasă față de adversarul său. Or, din această perspectivă, Curtea constată că prin absența dezbaterilor contradictorii petentul, partea civilă, partea responsabilă civilmente, suspectul sau persoana vătămată nu numai că nu poate, asemeni persoanei care a avut calitatea de inculpat, să formuleze cereri și să ridice excepții cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, dar nu poate contesta în niciun fel aceste cereri sau excepții, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.374 alin.(7) teza întâi din Codul de procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești. De aceea, în condițiile în care persoanele interesate ar fi citate ar avea posibilitatea să se prezinte la dezbateri și, prin urmare, ar putea beneficia de dreptul de a-și exprima opiniile și de a răspunde nu numai la aspectele relevate reciproc, dar și la eventualele întrebări ale judecătorului de cameră preliminară.
Totodată, Curtea mai constată că interesul persoanei care a avut calitatea de inculpat de a fi citată și de a dezbate în contradictoriu plângerea formulată este evident, deoarece, potrivit art.341 alin.(7) pct.2 lit.c) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară poate dispune începerea judecății.
În consecință, Curtea constată că dispozițiile art.341 alin. (5) din Codul de procedură penală referitoare la judecarea plângerii „fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților” contravin dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate și oralitate, întrucât atât plângerea petentului, cât și notele scrise ale procurorului și ale intimaților sunt susceptibile de a influența soluția privind litigiul ce face obiectul acelei proceduri, determinantă cu privire la confirmarea/infirmarea stingerii acțiunii penal
In ce priveste neconstituţionalitatea art.345 alin.(1) și în art.346 alin.(1) din Codul de procedură penală Curtea Constitutionala a reținut că, potrivit art.345, art.346 alin.(1) și art. 347 din Codul de procedură penală,procedura desfășurată în camera preliminară nu se realizează potrivit unei proceduri orale în care părțile din proces să-și poată expune susținerile, ci pe baza celor depuse în scris de către inculpat și a răspunsului parchetului.
Dreptul la o procedură orală conține și dreptul inculpatului, al părții civile și al părții responsabile civilmente de a fi prezente în fața instanței. Acest principiu asigură contactul nemijlocit între judecător și părți, făcând ca expunerea susținerilor formulate de părți să respecte o anumită ordine și facilitând astfel stabilirea corectă a faptelor, se arată în decizie.
Curtea a mai observat că, din reglementarea instituției camerei preliminare, se desprinde ideea imposibilității pentru judecătorul din această fază de a administra probe pentru a stabili legalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală, nebeneficiind de contradictorialitate și oralitate, singura posibilitate pentru acesta fiind constatarea formală a legalității probelor sau necesitatea excluderii unora dintre acestea. De asemenea, a observat că în anumite circumstanțe aspectele de fapt ce au stat la baza obținerii anumitor probe au relevanță directă și implicită asupra legalității probelor; or, imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a administra noi probe ori de a solicita depunerea anumitor înscrisuri, precum și lipsa unei dezbateri orale cu privire la aceste aspecte, îl pun pe acesta în postura de a nu putea clarifica situația de fapt, aspect ce se poate răsfrânge implicit asupra analizei de drept.
Din această perspectivă, Curtea a apreciat că rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalității administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influență directă asupra desfășurării judecății pe fond, putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăției/nevinovăției inculpatului. Or, reglementând în acest mod procedura camerei preliminare și având în vedere influența pe care această procedură o are asupra fazelor de judecată ulterioare, Curtea constată că legiuitorul a încălcat dreptul părților la un proces echitabil în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea și egalitatea armelor.
Pentru aceste motive, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și să a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art.345 alin.(1) și în art.346 alin.(1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță „fără participarea procurorului și a inculpatului”, este neconstituțională, întrucât nu permite participarea procurorului, a inculpatului, a părții civile și a părții responsabile civilmente în procedura desfășurată în camera de consiliu, în fața judecătorului de cameră preliminară.
In ce priveste solutiile, judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu.
Dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii ori nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea termenelor prevăzute la art. 344 alin. (2) sau (3), judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii.
Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:
- a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;
- b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;
- c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii.
În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii.
Probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.
Dupa cum s-a aratat in literatura de specialitate nu orice neregularitate constata in legatura cu rechizitoriul sip e care procurorul nu a remediat-o in termenul prevazut de lege( 5 zile de la comunicare) determina restituirea cauzei la parchet.
Pentru ca restituirea cauzei la parchet constituie o sanctiune grava, judecatorul de camera preliminara va dispune o astfel de masura, in urma verificarii legalitatii sesizarii instantei, numai in ipoteza in care intocmirea neregulamentara a rechizitoriului determina imposibilitatea stabilirii obiectului si a limitelor judecatii, iar o asemenea imprejurare nu a fost remediata de procuror.
De asemenea, daca in activitatea de verificare a legalitatii administrarii probelor judecatorul de camera preliminara canstata ca toate probele au fost obtinute prin mijloace interzise de lege, va restitui caauza la parchet.
În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prin care judecatorul de camera preliminare hotaraste prin incheiere motivate, procurorul şi inculpatul pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5).
Contestaţia se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate. Când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţia se judecă de către completul competent, potrivit legii.
Măsurile preventive în procedura de cameră preliminară
Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menţinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.
În cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207.
0724260393
Articol redactat de Avocat Tudor Ion
