Stiri
16.5 C
Buzău

Actiunea in despagubire dintr-un contract de asigurare nu poate fi respinsa doar pentru motivul ca asiguratul nu a reclamat evenimentul in termenul prevazut in contract

Data:

 

Actiunea in despagubire dintr-un contract de asigurare nu poate fi respinsa doar pentru motivul ca asiguratul nu a reclamat evenimentul in termenul prevazut in contract

 

  1. Contractul de asigurare trebuie interpretat si prin intentia comuna apartilor si buna lor credinta.

 

In contractul de asigurare pentru cultura de rapita incheiat intre parti a existat si o clauza conform careia asiguratul are obligaţia să reclame evenimentul cel mai târziu în termen de 5 zile de la data producerii riscului asigurat. Pentru că aceste  dispoziţii nu au fost respectate, s-a reţinut de către instanţele de fond si de apel că deşi această clauză nu exonerează de răspundere, sancţiunea pentru nerespectarea acestei obligaţii dă dreptul asigurătorului să refuze plata primei de asigurare.

 

I.C.C.J.-Secţia a II-a civilă prin Decizia nr. 3962 din 11 decembrie 2014 a trimis insa cauza spre rejudecare cu recomandarea de a administra probe noi care să stabilească cu exactitate situaţia de fapt în funcţie de intenţia părţilor, concretizată în clauzele contractuale.

 

 2.instantele anterioare trebuiau sa examineze si clauza contractuala privind obligatia asiguratorului de a determina cauza producerii prejudiciului.

 

Inalta Curte a stabilit ca, desi intr-un contract de asigurare părţile au prevăzut faptul că asiguratul are obligaţia să reclame evenimentul cel mai târziu în termen de 5 zile de la data producerii riscului asigurat, asigurătorul având dreptul să refuze plata despăgubirii dacă din cauza nerespectării acestor prevederi nu a putut determina cauza producerii riscului asigurat sau mărimea şi întinderea pagubei, nu exonerează asigurătorul de obligaţia de plată a despăgubirilor, fiind nelegală soluţia instanţelor inferioare de respingere a acţiunii în despăgubire formulată de asigurat, în condiţiile în care asigurătorul nu a dovedit că nu a putut determina cauza producerii riscului asigurat sau mărimea şi întinderea pagubei, sarcina probei revenindu-i acestuia.

 

In aplicarea clauzei privind instiintarea anterioara a asiguratului trebuie avută în vedere buna-credinţă la încheierea contractului şi executarea lui. Înalta Curte a examinat cauza, raportat la art. 1270 C. civ., potrivit căruia contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante şi, ca atare, judecătorii sunt obligaţi să le aplice aşa cum au fost concepute şi redactate de participanţii la încheierea convenţiei. Rezultă din actele dosarului că intimata a refuzat să execute voluntar contractul, opunându-i creditoarei clauze ale convenţiei care în opinia sa îi dau dreptul să nu acorde despăgubiri.

 

  1. Situatia de fapt nu a fost stabilita corect

 

Instanţele anterioare nu au observat dispoziţiile unei alte clauze din contractul de asigurare, care stabileste că asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirii dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii riscului asigurat sau mărimea şi întinderea  pagubei.

Aşadar, instanţele aveau de observat că asigurătorul nu poate opune un refuz de plată a despăgubirii decât în situaţia în care s-ar fi dovedit că nu a putut determina cauza producerii riscului asigurat sau mărimea şi întinderea pagubei, sarcina probei revenindu-i acestuia. În alte cuvinte, ignorând aceste prevederi ale clauzei instanţele anterioare au stabilit o situaţie de fapt neconformă cu voinţa manifestată în convenţie, soluţiile fiind rezultatul faptului că nu s-au concentrat pe identificarea intenţiei comune a părţilor la momentul încheierii contractului.

 

In interpretarea contractului de asigurare, instanţele anterioare au reţinut că asiguratul nu a reuşit să dovedească prin probe concludente şi pertinente certitudinea comunicării de primire de către intimata-pârâtă a celor trei înştiinţări privind producerea riscului asigurat.

Această modalitate de interpretare în favoarea asigurătorului nu constituie o regulă care se aplică fără să se ţină seama de clauzele supuse interpretării. Prin urmare, in dubio pro reo este semnificaţia prevederilor art. 1269 C. civ., care impune ca regulă de interpretare a contractelor,inclusiv contractului de asigurare, atunci când se caută intenţia comună a părţilor.

Prin urmare, interpretarea poate fi făcută şi împotriva asigurătorului..

www.avocat-tudor.ro

0724260393

Articol redactat de Avocat Tudor Ion

Distribuie postarea:

Popular

Categorii

Mai mult articole ca asta
Legate de

Solutii dentare accesibile si profesionale

In ziua de astazi, toti oamenii pot beneficia de...

Top 6 motive să investești în marketing digital

Într-o eră în care consumatorii au tendința să folosească...

Alegerea unei agenții SEO compatibile cu nevoile afacerii

Provocarea finală, dar nu și cea mai mică, este...

Explorând terapii alternative pentru o sănătate optima

În căutarea echilibrului și a stării de bine, tot...