In ce cazuri se acorda exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte in caz de divort
Este usor de imaginat in ce fel, s-ar exercita autoritatea parinteasca de catre un singur parinte consumator frecvent de bauturi alcoolice, droguri si violent fata de famila sa.
Un avocat, poate sa va spuna ca exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte in caz de divort, mai ales daca exista neînţelegeri intre parinti si ambii contesta autoritatea parinteasca comuna, se decide de catre instanţa de tutelă in urma administrarii de probe concludente prin care sa se stabileasca, in principal, care este interesul superior al copilului.
- Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte reprezinta
exceptia
Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte constituie insa o exceptie, actualul cod civil stabilind regula ca, dupa desfacerea casatoriei, ambii parinti vor exercita si in continuare in comun autoritatea parinteasca, asa cum, de altfel, au exercitat-o in timpul casatoriei.
Un avocat dreptul familiei poate sa va spuna ca art. 397Cod civil dispune, referitor la exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi ca, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.
Dupa cum aratam, cu titlu de exceptie insa, conform art. 398 Cod civil, exercitarea autorităţii părinteşti se face de către un singur părinte, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.
Celălalt părinte păstrează insa dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia
- Exercitarea autoritatii parintesti de catre alte persoane
Exercitarea autorităţii părinteşti de către alte persoane se acorda in mod excepţional, in situatia in care instanţa de tutelă hotăraste plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului.
- Ce se intelege prin motive intemeiate
Dat fiind ca legea stabileste ca doar pentru motive intemeiate se poate exercita autoritatea parinteasca de catre un singur parinte este necesar ca acestea sa fie probate de catre parintele care le invoca.
Desigur ca se pune si intrebarea ce se intelege prin motive intemeiate.
In literatura juridica s-a aratat ca prin motive intemeiate se inteleg acele imprejurari care conduc fara dubiu la atribuirea exercitarii autoritatii parintesti doar unuia dintre parinti, determinat de faptul ca daca nu s-ar dispune astfel ar fi adusa o atingere interesului superior al copilului.
- Ce motive intemeiate se pot invoca
In mod cert, parintele care solicita autoritatea exclusiva va trebui sa probeze ca celalt parinte aduce o atingere grava autoritatii parintesti daca aceasta s-ar exercita in comun.
In practica instantelor s-au invocat urmatoarele motive ca fiind temeinice:
-comportamentul violent al tatalui, care a fost condamnat pentru astfel de fapte si pentru viol;
-amenintarea cu moartea fata de celalalt sot si copii;
-unul din parinti este consummator frecvent de bauturi alcoolice si droguri, situatii in care devine violent;
-dezinteresul tatalui fata de familie si copil, manifestat pe parcursul unei perioade mai indelungate de timp;
-violenta familiala.
- exemple din practica judiciara
-conflictul dintre parinti de un nivel foarte ridicat precum si existenta unor dificultati importante de comunicare a determinat decizia instantei in sensul ca autoritatea parinteasca comuna nu ar fi in interesul superior al copilului.
-“razboiul” dintre parinti are un singur vinovat, acesta alimenteaza in mod absurd conflictul cu intentia de a vatama, cu rea credinta, astfel ca autoritatea parinteasca trebuie data in mod exclusiv celuilalt parinte.
- Ce se intelege prin autoritate parinteasca
In ce priveste autoritatea părintească, aceasta ar reprezenta ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.
Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.
Ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.
- Conţinutul autorităţii părinteşti
Acesta se refera la faptul ca părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.
- In ce consta obligaţia de întreţinere
Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.
Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională.
Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
- Modul de exercitare a autorităţii părinteşti
Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească.
Faţă de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi, care îndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, este prezumat că are şi consimţământul celuilalt părinte.
- Care sunt drepturile părintelui separat de copil
In cazul in care autoritatea parinteasca este exercitata de catre un singur parinte, celalalt părinte sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Un avocat dreptul familiei va poate spune ca in caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie.
- Alte articole de acelasi autor:
-In ce constau neregula si frauda in utilizarea fondurilor europene;
–Concedierea salariatului pentru necorespundere profesionala;
0724260393
Este usor de imaginat in ce fel, s-ar exercita autoritatea parinteasca de catre un singur parinte, consumator frecvent de bauturi alcoolice, droguri si violent fata de famila sa, daca in caz de divort instanta ar decide in acest sens.
Din acest motiv, un avocat specializat in dreptul familiei, poate sa va spuna ca exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte in caz de divort, mai ales daca exista neînţelegeri intre parinti si ambii contesta autoritatea parinteasca comuna, se decide de catre instanţa de tutelă in urma administrarii de probe concludente prin care sa se stabileasca, in principal, care este interesul superior al copilului.
Desigur se vor avea in vedere si sustinerile partilor si sa se aprecieze veridicitatea acestora.
- Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte reprezinta exceptia
Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte constituie insa o exceptie, actualul cod civil stabilind regula ca, dupa desfacerea casatoriei, ambii parinti vor exercita si in continuare in comun autoritatea parinteasca, asa cum, de altfel, au exercitat-o in timpul casatoriei.
Ca avocat dreptul familiei mentionez ca art. 397Cod civil dispune, referitor la exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi ca, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.
Dupa cum aratam, cu titlu de exceptie insa, conform art. 398 Cod civil, exercitarea autorităţii părinteşti se face de către un singur părinte, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.
Celălalt părinte păstrează insa dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia
- Exercitarea autoritatii parintesti de catre alte persoane
Exercitarea autorităţii părinteşti de către alte persoane se acorda in mod excepţional, in situatia in care instanţa de tutelă hotăraste plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului.
- Ce se intelege prin motive intemeiate
Dat fiind ca legea stabileste ca doar pentru motive intemeiate se poate exercita autoritatea parinteasca de catre un singur parinte este necesar ca acestea sa fie probate de catre parintele care le invoca.
Desigur ca se pune si intrebarea ce se intelege prin motive intemeiate.
In literatura juridica s-a aratat ca prin motive intemeiate se inteleg acele imprejurari care conduc fara dubiu la atribuirea exercitarii autoritatii parintesti doar unuia dintre parinti, determinat de faptul ca daca nu s-ar dispune astfel ar fi adusa o atingere interesului superior al copilului.
- Ce motive intemeiate se pot invoca
In mod cert, parintele care solicita autoritatea exclusiva va trebui sa probeze ca celalt parinte aduce o atingere grava autoritatii parintesti daca aceasta s-ar exercita in comun.
In practica instantelor s-au invocat urmatoarele motive ca fiind temeinice:
-comportamentul violent al tatalui, care a fost condamnat pentru astfel de fapte si pentru viol;
-amenintarea cu moartea fata de celalalt sot si copii;
-unul din parinti este consummator frecvent de bauturi alcoolice si droguri, situatii in care devine violent;
-dezinteresul tatalui fata de familie si copil, manifestat pe parcursul unei perioade mai indelungate de timp;
-violenta familiala.
- exemple din practica judiciara
-conflictul dintre parinti de un nivel foarte ridicat precum si existenta unor dificultati importante de comunicare a determinat decizia instantei in sensul ca autoritatea parinteasca comuna nu ar fi in interesul superior al copilului.
-“razboiul” dintre parinti are un singur vinovat, acesta alimenteaza in mod absurd conflictul cu intentia de a vatama, cu rea credinta, astfel ca autoritatea parinteasca trebuie data in mod exclusiv celuilalt parinte.
- Ce se intelege prin autoritate parinteasca
In ce priveste autoritatea părintească, aceasta ar reprezenta ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.
Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.
Ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.
- Conţinutul autorităţii părinteşti
Acesta se refera la faptul ca părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.
- In ce consta obligaţia de întreţinere
Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.
Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională.
Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
- Modul de exercitare a autorităţii părinteşti
Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească.
Faţă de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi, care îndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, este prezumat că are şi consimţământul celuilalt părinte.
- Care sunt drepturile părintelui separat de copil
In cazul in care autoritatea parinteasca este exercitata de catre un singur parinte, celalalt părinte sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Un avocat dreptul familiei va poate spune ca in caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie.
- In situatia in care aveti nevoie de un avocat dreptul familiei sau in ce priveste exercitarea autoritatii parintesti, va rugam sa va adresati cabinetului nostru de avocatura.
- Alte articole de acelasi autor:
-In ce constau neregula si frauda in utilizarea fondurilor europene;
–Concedierea salariatului pentru necorespundere profesionala;
0724260393
Articol redactat de Avocat Tudor Ion
