Care a fost solutia instantei supreme pentru ipoteza in care pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe, s-a pus în mişcare acţiunea penală şi impotriva reprezentantului legal al persoanei juridice,
A fost publicata in Monitorul Oficial solutia instantei supreme pentru ipoteza în care, pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe, s-a pus în mişcare acţiunea penală şi impotriva reprezentantului legal al persoanei juridice.
Completul sesizat a hotarat ca, doar în situaţia în care persoana juridică nu şi-a numit un mandatar, acesta este desemnat de organul judiciardin rândul practicienilor în insolvenţă, autorizaţi potrivit legii.
In sedinta respectiva,Inalta Curte de Casatie si Justitie a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa -Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin încheierea din data de 29 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.177/118/2016/a1, prin care, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: „Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilorart. 491 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, în cauzele în care pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe celor pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva persoanei juridice, s-a pus în miscare actiunea penală şi împotriva reprezentantului legal al persoanei juridice,reprezentarea persoanei juridice se realizează de către mandatarul persoană fizică desemnat de reprezentantul legal sau de practicianul în insolvenţă, în ordinea şi condiţiile stabilite de textul legal, sau instanţa de judecată poate opta între cei doi, înlăturând pe mandatarul persoană fizică desemnat de reprezentantul legal”.
Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală „dacă,în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-unrecurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii dedrept cu care a fost sesizată”.
Astfel, în raport cu textul legal mai sus enunţat,se constată că admisibilitatea este condiţionată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor trei cerinţe:- existenţa unei chestiuni de drept, care să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin mecanismele legale ce asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti sau să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii;- soluţionarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării;- instanţa care a formulat întrebarea să fie învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă.
În cauză se constată că instanţa care a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este Curtea de Apel Constanţa, iar aceasta este învestită cu soluţionarea dosarului în ultimă instanţă faza contestaţiei împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară); de asemenea, problema de drept a cărei dezlegare se solicită nu a mai fost supusă examenului instanţei supreme nici pe calea unei întrebări prealabile şi nici printr-un recurs în interesul legii.
Totodată, din relaţiile comunicate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rezultă că aceasta nu face obiectulunui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală apreciază că aceasta nu este îndeplinită.Aşa cum s-a statuat în jurisprudenţă, scopul acestei proceduri este de a da dezlegări asupra unor probleme veritabile şi dificile de drept; sesizarea ÎnalteiCurţi de Casaţie şi Justiţie conform art. 475 din Codul de procedură penală trebuie efectuată doar în situaţia în care, în cursul soluţionării unei cauze penale, se pune problema interpretării şi aplicării unor dispoziţii neclare, echivoce, care ar putea da naştere mai multor soluţii (Decizia nr. 5din 10 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.183 din 11 martie 2016; Decizia nr. 6 din 2 martie 2016, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 15 aprilie 2016).7 (7) (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia 19/2017 în dosarul 1143/1/2017.
Interpretarea urmăreşte cunoaşterea înţelesului exact al normei, clarificarea sensului şi scopului acesteia, aşa încât procedura prealabilă nu poate f ifolosită în cazul în care aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluţionare a întrebării adresate. În plus, în situaţia în care o simplă lectură a textelor legale a căror interpretare se solicită este suficientă pentru a înţelege voinţa legiuitorului, o intervenţie din partea instanţei supreme nu este necesară (Decizia nr. 19 din 27 septembrie 2016, publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 874 din 1 noiembrie 2016).
Raportând aceste principii jurisprudenţiale la circumstanţele prezentei cauze,se constată că dispoziţiile art. 491 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală nu generează absolut niciun fel de dificultăţi de interpretare, textele fiind clare, lipsite de orice echivoc.Astfel, potrivit art. 491 alin. (2) din Codul de procedură penală, dacă pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe s-a pus în mişcare acţiunea penală şi împotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, aceasta îşi numeşte un mandatar pentru a o reprezenta.
Conform art. 491 alin. (3) din Codul de procedură penală, în cazul prevăzut la alin. (2), dacă persoana juridică nu şi-a numit un mandatar, acesta este desemnat, după caz, de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţă, din rândul practicienilor în insolvenţă, autorizaţi potrivit legii. Practicienilor în insolvenţă astfel desemnaţi li se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 273 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Codul de procedură penală.Rezultă, aşadar, cu claritate, că în ipoteza în care, pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe, s-a pus în mişcare acţiunea penală şi impotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, doar în situaţia în care persoanajuridică nu şi-a numit un mandatar, acesta este desemnat de organul judiciardin rândul practicienilor în insolvenţă, autorizaţi potrivit legii.
Faţă de prevederile exprese ale normelor în discuţie se constată că nu este necesară o intervenţie din partea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care nu ar putea face altceva decât să reia textele de lege anterior menţionate.Ca atare, sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este, dinaceastă perspectivă, inadmisibilă, Completul pentru dezlegarea unor chestiunide drept în materie penală nefiind învestit cu o veritabilă problemă de drept;totodată, această constatare face inutilă analiza celeilalte condiţii de admisibilitate, respectiv legătura dintre chestiunea de drept invocată şi soluţionarea pe fond a cauzei.Împrejurarea învederată de instanţa de trimitere – faptul că Tribunalul Constanţa, în unele dosare, a procedat la desemnarea directă a practicianului în insolvenţă ca reprezentant al societăţii inculpate – nu poate determinaadmisibilitatea sesizării, mijlocul procedural pentru situaţia în care soluţiile invocate nu sunt total izolate şi se conturează o jurisprudenţă neunitară fiind formularea unei cereri de recurs în interesul legii.
Instanta suprema a respins ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa -Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în Dosarul nr.6.177/118/2016/a1, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: „Dacă îninterpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 491 alin. (2) şi (3) din Codul deprocedură penală, în cauzele în care pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe celor pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva persoanei juridice, s-a pus în mişcare acţiunea penală şi împotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, reprezentarea persoanei juridicese realizează de către mandatarul persoană fizică desemnat de reprezentantul legal sau de practicianul în insolvenţă, în ordinea şi condiţiile stabilite de textul legal sau instanţa de judecată poate opta între cei doi, înlăturând pemandatarul persoană fizică desemnat de reprezentantul legal”.
- Alte articole de acelasi autor:
-Ce masuri trebuiesc intreprinse daca ti-a fost avariata masina;
–A fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice dar nu s-a anulat si dreptul de a conduce autovehicule;
–In ce cazuri se acorda exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte in caz de divort.
0724260393
Articol redactat de Avocat Tudor Ion
