Vinovatia si raspunderea pentru fapta proprie, in ce conditii nu esti sanctionat in cazul comiterii unei fapte ilicite

Vinovatia si raspunderea pentru fapta proprie, in ce conditii nu esti sanctionat in cazul comiterii unei fapte ilicite

Vinovatia si raspunderea pentru fapta proprie a unei persoane trebuie stabilita de in mod echitabil cu privire la temeinicia acuzatiei.  Poate privi incalcarea drepturilor si obligatiilor de natura penala sau civila, ori obtinerii de despagubiri.

Vinovatia a fost definita ca fiind pozitia subiectiva a celui care savarseste o fapta ilicita.  De aceea, raspunderea juridica a unei persoane se stabileste in functie de gradul de vinovatie al acesteia.

In mod corespunzator, o persoana care savarseste o fapta ilicita prin constrangere fizica sau morala ori in stare de inconstienta nu este vinovata si nu raspunde pentru fapta proprie.

Reglementarea raspunderii si formelor de vinovatie pentru fapta proprie in Codul civil

Art. 16 din Codul civil se refera la vinovatie si formele acesteia. Dispune ca, dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvârşite cu intenţie sau din culpă.

Fapta este săvârşită cu intenţie când autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin intermediul faptei. Ori, deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat.

Fapta este săvârşită din culpă când autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce. Sau, nu prevede rezultatul faptei, deşi trebuia să îl prevadă.

Culpa este gravă atunci când autorul a acţionat cu o neglijenţă sau imprudenţă pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o faţă de propriile interese.

Atunci când legea condiţionează efectele juridice ale unei fapte de săvârşirea sa din culpă, condiţia este îndeplinită şi dacă fapta a fost săvârşită cu intenţie.

Reglementarea vinovatiei si raspunderii pentru fapta proprie

Art.1349 alin.(1) Cod civil dispune ca orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune. De asemenea, sa nu aduca atingere, prin actiunile sau inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Totodata, cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa-l repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă, conform art.1347 Cod civil.

Atragerea raspunderii persoanei pentru fapta proprie nu intervine in mod automat, ci, se au in vedere anumite criterii.
Conform Codului civil, pentru aprecierea vinovatiei se va tine seama de imprejurarile in care s-a produs prejudiciul, straine de persoana autorului faptei. Precum si de faptul ca prejudiciul a fost cauzat de un profesionist in exploatarea unei intreprinderi.

Criteriile pentru angajarea vinovatiei si raspunderii pentru fapta proprie

Raspunderea pentru fapta proprie presupune angajarea raspunderii autorului faptei ilicite si prejudiciabile. Pentru angajarea raspunderii civile delictuale se impune a fi intrunite cumulativ mai multe conditii.

Existenta unui prejudiciu, savarsirea unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate inre fapta ilicita si prejudiciu, savarsirea cu vinovatie a faptei ilicite prin care s-a cauzat prejudiciul.

Fapta ilicita poate fi considerata ca fiind un act de conduita prin savarsirea caruia se incalca regulile generale de comportament in cadrul societatii stabilite prin lege.
Fapta ilicita se releva prin aceea ca este potrivnica prevederilor legii si prin savarsirea ei se incalca un drept subiectiv. Ori, se aduce atingere unui interes al unei persoane.

Ce este prejudiciul

Prejudiciul consta in rezultatul, efectul negativ, material sau moral suferit de o anumita persoana, ca urmare a unei fapte ilicite savarsite de alta persoana.
Prejudiciul, care face obiectul reparatiei de catre autorul unei fapte ilicite, poate sa fie rezultatul incalcarii unor drepturi civile subiective, dar poate a decurga si din incalcarea unor simple interese ale persoanei vatamate.
Cu alte cuvinte, prejudiciul reprezinta consecinta negativa suferita de o persoana ca urmare a conduitei ilicite a altei persoane.

In ce conditii nu exista vinovatia si raspundere pentru fapta proprie

Vinovatia presupune atitudinea subiectiva a autorului fata de fapta si de urmarile acesteia.
Codul penal si codul civil reglementeaza mai multe forme de vinovatie:intentia, culpa si intentia depasita.
O cerinta importanta pentru existenta vinovatiei priveste discernamantul persoanei. Lipsa discernamantului, adica lipsa aptitudinii de reprezentare de catre autor a faptei si a urmarilor sale, este sinonima cu absenta factorului intelectiv, cu lipsa vinovatiei.

De asemenea, minorul care nu a implinit varsta de 14 ani sau persoana pusa sub interdictie judecatoresca nu raspunde de prejudiciul cauzat, daca nu se dovedeste discernamantul sau.
Persoana care, atunci cand a savarsit fapta pagubitoare, era intr-o stare, chiar vremelnica de tulburare a mintii, care l-a pus in neputinta de a-si da seama de urmarile faptei sale, nu va fi tinuta sa raspunda.

Studiu de caz privind vinovatia si raspunderea pentru fapta proprie

Reclamanta a chemat în judecata pe pârâta societate comerciala solicitând să dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri.
Arata că pârâta, conducând autoturismul a pierdut controlul autovehiculului și părăsind partea carosabilă a drumului, a distrus total un stâlp de susținere a rețelei de distribuție din localitate.

În urma accidentului, a fost necesar efectuarea de lucrări în vederea înlocuirii stâlpului de către societatea reclamantă. Pentru a asigura funcționarea la parametri normali a instalațiilor de distribuție in scopul alimentării consumatorilor din localitate.
S-a executat lucrarea de înlocuire a stâlpului rupt. A necesitat fizic: stâlpul de susținere a rețelei de distribuție tip SE4, utilajele și materialele necesare precum și forța de muncă (manoperă). La data producerii evenimentului, la fața locului, au fost întocmite procesele verbale de către personalul Poliției, în care sunt consemnate evenimentele descrise.
La fața locului au fost efectuate fotografii extrajudiciare, care relevă urmările evenimentului și prejudiciul produs.

Ce atitudine procesuala a avut parata 

Pârâta a depus la societatea reclamantă o adresa înregistrată prin care recunoaște crearea prejudiciului. A recunoscut si valoarea acestuia și solicită aprobarea pentru achitarea acestuia în mai multe rate.
Având în vedere situația creată conducerea societății reclamante, a aprobat achitarea prejudiciului în 6 rate lunare, drept urmare, au fost emise 6 facturi.Reclamanta arată că, a încercat în nenumărate rânduri să rezolve diferendul pe cale amiabilă.

Ce masuri a luat reclamanta in vederea obtinerii despagubirii
A adus la cunoștință pârâtei prin diferite comunicări faptul că trebuie să își îndeplinească obligația de despăgubire, recunoscută și asumată. Debitoarea a fost convocată inclusiv la o conciliere asupra debitului. In urma acestor diligente pârâta nu a înțeles să colaboreze, în vederea achitării prejudiciului creat subscrisei și nici nu a dat curs solicitărilor reclamantei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 alin. (1) și alin. (2) Noul Cod Civil.

Ce a retinut instanta despre vinovatia si raspunderea pentru fapta proprie a paratei

Instanța a considerat necesare anumite precizări de ordin teoretic din noul Cod civil (art 1349 și art 1357-1380). Acestea reglementează trei ipoteze de răspundere civilă delictuală. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită proprie, răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia și răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, de lucruri și de ruina edificiului.

Art. 1357 noul Cod Civil, coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2) consacră regula de principiu potrivit căreia obligația de a repara un prejudiciu cauzat altuia printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, se naște direct și nemijlocit în sarcina autorului acelei fapte. De regulă, fiecare om răspunde numai pentru faptele sale proprii. Nicio răspundere pentru altul sau pentru altceva nu-i poate reveni decât dacă legea o prevede anume. Este un principiu cunoscut, logic și tradițional în dreptul nostru civil.

Răspunderea paratei pentru prejudiciul cauzat prin fapta proprie (art. 1357-1371)

In funcție de criteriul fundamentului său,răspunderea civilă delictuală se împarte în: răspundere subiectivă și răspundere obiectivă.
Răspunderea civilă delictuală subiectivă . În sistemul noului Cod civil, la fel ca în vechiul Cod civil, răspunderea delictuală se fundamentează în principiu pe ideea de vinovăție dovedită.
Conform art. 1357 noul Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să o repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Textul reglementează răspunderea oricărei persoane pentru propria faptă ilicită și prejudiciabilă. Aceasta este regula generală și firească cu valoare de principiu. Și cum răspunderea civilă pentru fapta proprie se fundamentează pe vinovăția autorului său, urmează că, în principiu, răspunderea delictuală este subiectivă.

Ce a motivat instanta despre vinovatia si raspunderea pentru fapta proprie a paratei
Toate celelalte cazuri de răspundere, în afară de răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta proprie, sunt ipoteze particulare de răspundere civilă, cu caracter derogator.
În condițiile descrise de către reclamantă în acțiunea introductivă, probate prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv, prin care pârâta debitoare recunoaște crearea prejudiciului, valoarea acestuia și solicită aprobarea pentru achitarea acestuia în mai multe rate instanța consideră că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1349 alin. (1) și alin. (2) și art. 1521 Noul Cod Civil.
Pentru aceste considerente, va admite acțiunea civilă formulată de către reclamanta având ca obiect „ acțiune în răspundere delictuală” și va obligă pârâta la plata sumei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantei.

Alte articole de acelasi autor
-Cum procedeaza instanta daca parintii firesti refuza adoptia copilului
–In ce conditii o persoana poate fi condamnata pentru punerea in circulatie;
-In ce situatii martorul care nu declara realitatea nu este condamnat pentru infractiunea de marturie minicinoasa;
-Ce infractiuni contra securitatii nationale prevede Codul penal;
-In ce situatii se aplica răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri;
–Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
-Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine;
-Cum a motivat instanta revocarea unei masuri preventive dispuse fata de un inculpat acuzat de savarsirea unei infractiuni grave;
–Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;
–Infractiunea de evaziune fiscala savarsita prin “sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate”.
Responsabilitate,pofesionalism,confidentialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393

Articol redactat de Avocat Tudor Ion