In sens comun, cheltuielile de judecata ar reprezenta suma de bani pe care este obligata sa o plateasca, ca urmare a unei hotarari judecatoresti, partea care a pierdut procesul, partii care a castigat procesul.
Aceasta definitie priveste insa doar momentul final al procesului civil , pentru ca, in realitate, in categoria cheltuielilor de judecata se incadreaza si alte cheltuieli avansate si de alte persoane in diferite faze ale procesului civil, inclusiv cele avansate de stat(legate de organizarea instantelor, de salarizarea magistratilor, a personalului auxiliar de specialitate, a personalului economic, administrativ si de serviciu, de activitatea de documentare, informatizare si birotica).
Referitor la cheltuielile de judecata in literatura de specialitate s-a aratat ca acestea se compun din taxele judiciare de timbru si timbru judiciar, onorariile de avocati si cheltuielile facute de acestia in interesele clientilor, sumele cheltuite pentru administrarea probelor, pentru transportul si cazarea prtilor, deci de toate cheltuielile ocazionate de desfasurarea procesului. Intra in cuantumul cheltuielilor de judecata si sumele platite pentru deplasarea instantei cu ocazia cercetarii locale precum si salariul cuvenit partilor sau martorilor pentru ziua cand s-au deplasat la instanta si pe care nu l-au incaat de la locul lor de munca.
De asemenea, in cheltuielile de judecata vor fi incluse si cheltuielile de executare, acestea se compun din totalitatea sumelor avansate in timpul si/sau in legatura cu executarea silita de catre si/sau pentru creditor, respectiv, taxa judiciara de timbru, timbrul judiciar mobil, onorariul de executor, onorariul de avocat, onorariul de expert, cheltuielile avansate de stat in contextul acordarii ajutorului public.
In noul Cod de procedura pentru civila cheltuielilor de judecata le este rezervata in mod expres Sectiunea a 6-a a Capitolului IV( Hotararile judecatoresti), Titlul I.
In componenta acesteia se afla 5 articole cu urmatoarele titluri marginale:
Art. 445. Cuantumul cheltuielilor de judecata.(1) Cheltuielile de judecata constau in taxele judiciare de timbru si timbrul judiciar, onorariile avocatilor, ale expertilor si ale specialistilor numiti in conditiile art. 324 alin.(3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare si pierderile cauzate de necesitatea prezentei la proces, cheltuielile de transport si daca este cazul, de cazare, precum si orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfasurare a procesului.
(Se poate constata ca in aceasta reglementare sunt aratate in detaliu posibilele situatii ce reprezinta cheltuieli de judecata, enumerarea nefiind insa limitativa).
(2) Instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat, partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit diproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei. Masura luata de instanta nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.
(In practica, mult timp s-a sustinut ca judecatorul nu poate interveni in raportul juridic dintre avocat si clientul sau. In noua reglementare insa, se statueaza ca, dimpotriva, judecatorul poate cenzura cheltuielile reprezentand onorariul de avocat in situatiile mentionate).
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator la plata expertilor judiciari si a specialistilor numiti in conditiile art. 318 alin. (3).
(4) Nu vor putea fi, insa, micsorate cheltuielile de judecata avand ca obiect plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, precum si sumele cuvenite martorilor potrivit alin. (1).
Art. 446. Dovada cheltuielilor de judecata. Partea care pretinde cheltuieli de judecata trebuie sa faca, in conditiile legii, dovada existentei si intinderii lor, cel mai tarziu la data inchiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
( Partea care a castigat procesul are obligatia sa ceara acest lucru dar si de a proba cuantumul cheltuielilor de judecata pe care le pretinde, cu acte, documente, inscrisuri justificative).
Art. 447. Acordarea cheltuielilor de judecata. (1) Partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata.
(2) Cand cererea a fost admisa numai in parte, judecatorii vor stabili masura in care fiecare dintre parti poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.
(Principiul fundamental al procesului civil privind disponibilitatea presupune ca acordarea cheltuielilor de judecata se face numai in masura si in cuantumul in care au fost solicitate).
Art. 446. Exonerarea de plata a paratului. Paratul care a recunoscut, la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, pretentiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, cu exceptia cazului in care, prealabil pornirii procesului, a fost pus in intarziere de catre reclamant sau se afla de drept in intarziere.
Art. 449. Situatia mai multor reclamanti sau parati. Daca in cauza sunt mai multi reclamanti sau mai multi parati, ei vor putea fi obligati sa plateasca cheltuielile de judecata in mod egal, proportional sau solidar, potrivit cu pozitia lor in proces sau cu natura raportului juridic existent intre ei.
In ceea ce priveste temeiul juridic, in literatura de specialitate s-a aratat ca acestea au o natura mixta.
Astfel, pe de o parte, la baza obligatiei de acoperire a cheltuielilor de judecata se afla culpa procesuala, astfel ca partea din vina careia s-a purtat procesul trebuie sa suporte aceste cheltuieli, facute in mod nejustificat de partea castigatoare.Dar, plata cheltuielilor de judecata nu se datoreaza numai atitudinii culpabile a partii care a cazut in pretentii ci ar reprezenta si o sanctiune cu scopul de a inlatura procesivitatea excesiva.
https://www.avocat-tudor.ro/
0724260393
Articol redactat de Avocat Tudor Ion
