Dreptul la propria imagine, la viata privata si libertatea de exprimare sunt drepturi fundamentale.
Ca avocat in Baroul Bucuresti am intalnit cazuri in care instanta trebuia sa stabileasca daca articole din publicatii au adus atingere imaginii, numelui, demnitii si prestigiului unei persoane. Inclusiv pentru articole publicate pe internet se punea aceasta problema.
Lansarea unor astfel de informatii care au devenit publice, accesibile oricarei persoane care ia cunostinta de acestea, din tara sau strainatate poate produce consecinte juridice.
Mai ales daca, folosesc cu rea credinta imaginea sau numele unei persoane se pot crea suferinte psihice produc o ingerinta in viata privata.
In cazul in care persoana prejudiciata are o astfel de solicitare va pune in discutie angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane fizice sau juridice. Poate considera ca este o fapta ilicita prejudiciabila si este indreptatit sa ceara daune morale.
In continuare, ca avocat specializat in drept civil la conditiile in care este atrasa raspunderea civila delictuala. La cadrul national de reglementare a unor astfel de fapte precum si viziunea CEDO in aceasta privinta.
Conditiile atragerii raspunderii civile delictuale prin incalcarea dreptului la propria imagine
Angajarea raspunderii civile delictuale pentru o fapta care aduce atingere dreptului la propria imagine, la nume si onoare necesita anumite conditii.
Anume, sa existe un prejudiciu, culpa, fapta ilicita, sa existe o legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
Prejudiciul in cazul incalcarii dreptului la propria imagine
Prejudiciul consta in lezarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim care se materializeaza printr-o pierdere sau un dezavantaj creat victimei.
Victima sufera anumite consecinte negative, iar acestea trebuie analizate atat din perspectiva anterioara evenimentului respectiv cat si din situatia ulterioara. Victima trebuie sa faca dovada lezarii unui drept sau interes legitim si sa solicite repararea prejudiciului suferit.
In acest sens, art.1349 Cod civil dispune ca orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune. De asemenea, să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.
Prejudiciul poate fi creat si prin atingerea dreptului la propria imagine sau, nume, onoare ,sau chiar a libertatii de exprimare. Conform Codului civil, drepturile privitoare la viata privata si demnitate sunt drepturi indisolubil legate de existenta insasi a fiintei umane. Ele se circumscriu ideii generale de „drepturi ale personalitatii”. In acest sens, art.58 din Codul civil se refera la faptul ca, orice persoană are dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la demnitate, la propria imagine. De asemenea, la respectarea vieţii private precum şi alte asemenea drepturi recunoscute de lege. Aceste drepturi nu sunt transmisibile.
Reglementarea in Codul civil a dreptului la propria imagine
Art.73 Cod civil dispune ca orice persoană are dreptul la propria imagine. În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale. Sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile.
In literatura de specialitate s-a aratat ca reproducerea unei persoane printr-o fotografie, film, desen, retea internet necesita acordul acelei persoane. In toate cazurile consimtamantul se prezuma a fi dat pentru captarea si difuzarea unei imagini corecte a persoanei si nu pentru o reprezentare deformata.
Viziunea CEDO in ce priveste dreptul la propria imagine
Prezinta relevanta hotărârea Von Hannover versus Germania, 24 iunie 2004, statul avand obligaţia de a sancţiona atingerile vieţii private comise de un terţ.
Reclamanta este fiica prinţului Rainier III de Monaco. Mai multe reviste germane au publicat poze cu reclamanta, surprinse când se afla în afara domiciliului său şi în cadrul activităţilor sale cotidiene. Fiind singură sau acompaniată de diverse persoane. Reclamanta a sesizat o instanţă pentru a solicita încetarea publicării acelor poze. Insă cererea sa a fost respinsă pe motiv că reclamanta este o personalitate a istoriei contemporane. Ea trebuie să tolereze publicarea fără consimţământul său a fotografiilor luate în afara domiciliului său, aşa cum permitea o lege germană.
Instanţa supremă a considerat că ea benefica de dreptul la intimitate şi în afara domiciliului său. Insă doar în acele locuri închise în care era evident că vroia să fie singură. Pe baza acestui criteriu, reclamanta a obţinut câştig de cauză în raport de pozele care o înfăţişau împreună cu prietenul său într-un restaurant. Aceasta viziune a fost confirmată de către Curtea Constituţională. A afirmat că prevalează libertatea presei de a prezenta o personalitate publică dincolo de momentele în care îşi manifestă funcţiile.
Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie in viziunea CEDO
In aceeasi cauza se arata ca, publicarea acelor fotografii constituie o atingere a dreptului la viaţă privată a reclamantei. Aceasta nu este o personalitate politică şi că nu îndeplineşte nicio funcţie oficială în cadrul statului monegasc. Astfel încât este dificil de afirmat că ele contribuie la dezbaterea unor probleme de interes general. Criteriul utilizat de către instanţele germane este prea vag şi riscă să permită unei persoane o mult prea redusă zonă de intimitate, astfel încât viaţa sa privată să se reducă la prea puţine momente. Curtea a considerat că permisiunea acordată de către statul german cu privire la intruziunile în viaţa privată a reclamantei constituie o violare a dreptului acesteia la viaţă privată.
Faptele considerate a fi atingeri aduse vieţii private
In Codul civil art.74 se arata situatiile considerate a a fi atingeri aduse vieţii private.
a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuinta sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal;
b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări;
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia;
d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal;
e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;
f) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;
g) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite;
h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;
Dreptul la libera exprimare, cadrul legal national
Cadrul legal national de reglementare este art.70 Cod civil purtand denumirea ”Dreptul la libera exprimare”. Se dispune ca, orice persoană are dreptul la libera exprimare. Exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile şi limitele prevăzute la art. 75.
Viziunea CEDO asupra libertatii de exprimare
Importanta acestui drept rezulta din viziunea CEDO asupra libertatii de exprimare. Prezinta relevanta cauza Observer si Guardian c. Regatului Unit. Jersild c. Danemarcei; Janowski c. Poloniei; Nielsen si Johnsen c. Norvegiei. Se arata ca libera exprimare constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice. Una din conditiile primordiale ale progresului sau si a dezvoltarii fiecarei persoane (Lingens c. Austriei). Sub rezerva celui de-al doilea paragraf al articolului 10, ea se aplica nu numai „informatiilor” sau „ideilor” primite in mod favorabil sau considerate ca inofensive. Ci, si celor care lovesc, socheaza sau nelinistesc o persoana sau o parte a populatiei, in baza pluralismului, tolerantei si spiritului de deschidere. Fara de care, o societate democratica nu poate exista (Handyside c. Regatului Unit; Jersild c. Danemarcei; Vogt c. Germaniei).
Asa cum precizeaza articolul 10, exercitarea acestei libertati este supusa unor formalitati, conditii, restrictii si sanctiuni. Acestea trebuie totusi sa fie interpretate strict, necesitatea lor trebuind sa fie stabilita in mod convingator (Observer si Guardian c. Regatului Unit. Jersild c. Danemarcei; Janowski c. Poloniei; Nielsen si Johnsen c. Norvegiei).
Limitele in care se considera ca se aduce atingere vietii private si demnitatii persoanei umane
Art.75 din Codul civil dispune ca nu constituie o încălcare a drepturilor atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune.
Viziunea CEDO
Prezinta relevanta jurisprudenta CEDO, secţia IV, decizia Kent Pharmaceuticals Limited şi alţii contra Marea Britanie, 11 octombrie 2005. S-a aratat ca pentru a putea fi dispusă, percheziţia trebuie să îndeplinească nişte condiţii pentru a i se putea stabili necesitatea.
Art. 8. Inviolabilitatea domiciliului. Pentru a determina proporţionalitatea unei percheziţii şi, implicit, necesitatea sa într-o societate democratică, Curtea utilizează următoarele criterii. Gravitatea faptei în raport de care se realizează ancheta penală. Circumstanţele în care s-a decis realizarea percheziţiei, în special existenţa la acel moment a altor probe cu privire la existenţa infracţiunii. Conţinutul şi scopul ordinului de percheziţie, luând în calcul natura localului percheziţionat. Dar şi măsurile care s-au luat pentru a reduce impactul măsurii la un nivel rezonabil, ţinând cont de posibilele repercusiuni asupra persoanele afectate de percheziţie.
Articole de acelasi autor
-in ce conditii o persoana poate fi condamnata pentru punerea in circulatie a unui autovehicul neinmatriculat;
Pe ce criterii este sanctionata o fapta ca fiind infractiune sau contraventie la Legeanr.50/1991privind autorizarea executarii constructiilor;
-In ce conditii instanta apreciaza ca un conducator auto este in stare de necesitate cand savarseste infractiunea de conducere a unui vehicul fara permis de conducere;
–De ce este considerata Camera preliminara o faza distincta a procesului penal
-Drept penal-legalitate
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto;
–Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;
– Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
-Ce criterii a avut in vedere instanta la admiterea cererii de stabilirea paternitatii din afara casatoriei formulata de reclamanta in conditiile in care tatal biologic intervine in solutionarea cererii.
–Pentru ce motive instanta a admis cererea de inlocuire a arestului preventiv cu o alta masura preventiva
Alte articole de acelasi autor
–INFRACTIUNILE CONTRA SIGURANTEI SI INTEGRITATII SISTEMELOR SI DATELOR INFORMATICE;
–Cum a motivat Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la sanctiunea ce se aplica in cazul lipsei consimtamantului pentru incheierea unui act juridic ca efect al depasirii limitelor legale ale mandatului administra;
–Ce se poate invoca pentru anularea deciziei de sanctionare disciplinara cu referire la procedura cercetării disciplinare;
-CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL;
-Vanzarea imobilelor. Reguli speciale de vanzare a imobilelor;
–Infractiunile contra persoanei;
-In ce limite prin asigurarea RCA va puteti recupera prejudiciul.
Cabinet avocat Tudor Ion
Responsabilitate, profesionalism, loialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393
Cabinetul de avocat Tudor Ion va poate ajuta in litigii privind dreptul la propria imagine.
Luati legatura cu noi, dati click aici sau email office@avocat-tudor.r
Contacteaza-ne acum
Default content
Articol redactat de Avocat Tudor Ion
