Distanta dintre domiciliile parintilor aflati in tari diferite,mentalitatea diferita,dezinteresul unuia dintre parinti,urgenta unor situatii,pot fi motive pentru ca atribuirea autoritatii parintesti sa nu se exercite in comun
Regula generala este ca exercitarea autorităţii părinteşti se face de către ambii părinţi. In acest sens,art.397 din Codul civil dispune ca,după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.
Aceasta din urma solutie,conform art.398 din Codul civil,se dispune numai dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărănd ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.
Celălalt părinte păstrează insa dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.
Prin urmare,cu toate ca regula generala în materia exercitării autorităţii părinteşti este ca aceasta se exercita in comun de catre ambii parinti in anumite cazuri aceasta nu se aplica.
Astfel de cazuri rezulta din Legea 272/2004,privind protectia si promovarea drepturilor copilului,care dispune in art.36 alin.(7) ca: “se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti. “
Din practica instantelor au rezultat insa si alte motive intemeiate decat cele prevazute in art. 36 alin.(7) din Legea 272/2004,privind protectia si promovarea drepturilor copilului in care instanta poate dispune ca exercitarea autoritatii parintesti sa se faca de catre un singur parinte..
Astfel,prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună, revenirea reclamantei la numele deţinut anterior căsătoriei, exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului rezultat din căsătorie exclusiv de către reclamantă, stabilirea domiciliului minorului la domiciliul reclamantei şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere lunară, în favoarea minorului.
Reclamanta a motivat aceasta solicitare prin faptul ca nu mai exista o relaţie de afecţiune intre soti, s-au adus jigniri, exista diferente culturale, se ocupa în exclusivitate de creşterea şi educarea copilului,astfel ca este imposibilă continuarea căsătoriei.
In alta ordine de idei,reclamanta a mai aratat ca, acordul tatălui pentru decizii urgente in viaţa copilului este dificil de obţinut, datorita distanţei mari dintre domiciliile părinţilor, astfel că exercitarea autorităţii părinteşti în mod unilateral, numai de către mamă, este în interesul superior al copilului şi nu este de natură sa afecteze menţinerea relaţiilor personale ale minorului cu tatăl său.
Prin hotararea pronuntata,instanţa a dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minor să se facă în mod exclusiv de către reclamantă. A motivat ca dispozitiile art. 398 NCC, dau posibilitatea judecătorului să dispună exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte,dacă există motive întemeiate şi având în vedere interesul superior al copilului, situatie în care celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului.
Instanta a mai aratat ca,distanţa dintre domiciliile părinţilor şi diferenţa de mentalitate între poporul român şi cel căruia ii aparţine pârâtul,soluţia de exercitare unilaterală a autorităţii părinteşti, stabilită în favoarea mamei, părinte cu care minorul locuieşte în mod statornic şi care i-a oferit, de când s-a născut, condiţii optime de viaţă, s-a preocupat în mod constant pentru a-i asigura creşterea, îngrijirea şi educarea, ar putea respecta interesul superior al copilului şi ar împiedica orice fel de risc ce ar deriva din exercitarea de către care trăieşte în alta tara, a autorităţii părinteşti asupra minorului.
- Alte articole de acelasi autor:
–Cum solicitati audierea ca martori a rudelor in cazul contraventiilor la regimul circulatiei rutiere;
-Avocat penalist Bucuresti;
–In ce situatii se poate limita programul de vizitare a minorului de catre un parinte dupa divort;
-Concedierea salariatului pentru necorespundere profesionala.
– In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto;
Cabinet avocat Tudor Ion
Profesionalism,responsabilitate,loialitate fata de client.
0724260393
Articol redactat de Avocat Tudor Ion