- Codul muncii, republicat, prevede la art. 61 lit. d) concedierea pentru
ca salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este
angajat.
Aceasta reprezinta o masura din cadrul concedierii pe motive ce tin de
persoana angajatului. - Masura respectiva trebuie insa motivata corespunzator, astfel incat sa
rezulte in mod clar temeiurile de fapt si de drept avute in vedere de
angajator, calea de atac a deciziei pentru salariat precum si modul cum acesta poate sa-si formuleze apararea. - In acest sens, art. 62 alin. (3) din Codul muncii, republicat prevede
“ decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute,
trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu
privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca - la care se contesta”
- Neindeplinirea acestor cerinte atrage sanctiuni; spre exemplu
- neindicarea motivelor de fapt precum si indicarea acestora in mod eronat
conduce la sanctiunea nulitatii masurii concedierii, lipseste temeiului
de drept conduce la sanctiunea nulitatii masurii concedierii iar
indicarea gresita a acestuia poate determina rectificarea sa de catre
instanta. - In mod evident o asemenea masura nu se poate dispune in mod arbitrar,
angajatorului revinindu-i si alte obligatii. Astfel, din examinarea prevederilor art. 64 alin. (1) din Codul muncii, republicat, rezulta ca angajatorul are obligatia de a-i propune salariatului allte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregatirea profesionala, sau dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita demedicul de medicina muncii. - In cazul in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante
acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de
ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii salariatului,
corespunzator pregatirii profesionale si/sau, dupa caz, capacitatii de
munca stabilite de medicul de medicina muncii.
Prin aceste dispozitii, legiuitorul a avut in vedere posibilitatea ca
instanta de judecata sa controleze daca angajatorul isi indeplinineste
in mod real obligatiile ce-i revin si sa se inlature eventualele masuri
abuzive.
In acelasi sens, art. 63 alin. (2) din Codul muncii, republicat se
refera la concedierea salariatului pentru motivul prevazut la art. 61
lit. d) , respectiv ca aceasta poate fi dispusa numai dupa evaluarea
prealabila a salariatului , conform procedurii de evaluare stabilita
prin contractul colectiv de munca aplicabil sau, in lipsa acestuia, prin
regulamentul intern.Examinarea se va face de catre o comisie stabilita de angajator, avand o
componenta conform legii si va avea ca obiect activitatile conform fisei postului. Salariatul are dreptul sa conteste hotararea comisiei in termen de 10 zile de la comunicare.Din practica instantelor de judecata a rezultat ca decizia de concediere
pentru necorespundere profesionala se justifica de catre angajator
pentru motive cum ar fi: necunoasterea , nestapanirea sau stapanirea
insuficienta a regulilor specifice functiei, indeplinirea defectuoasa a atributiilor de serviciu.
www.avocat-tudor.ro
Av. Tudor Ion - 0724260393
Articol redactat de Avocat Tudor Ion
