CARE ESTE OBIECTUL DREPTULUI FINANCIAR

Dreptul financiar a fost definit in literatura de specialitate ca fiind ramura dreptului public ce reuneste norme juridice privind administrarea finantelor publice. In acest mod se reglementeaza regimul juridic al resurselor banesti, aflate la dispozitia puterii publice, necesare pentru indeplinirea sarciilor si functiilor sale,care se constituie, gestioneaza si utilizeaza in cadrul sistemului bugetar national.

Izvoarele dreptului financiar sunt: normele constitutionale( art.56 dinConstitutie, intitulat Contributii financiare, art.137,138), legislatia care reglementeaza regimul general al finantelor publice(legea 500/2002,legea 273/2006, Codul fiscal, Codul de procedura fiscala), actelenormative secundare( HG 44/2004, HG 1050/2004) si legislatia europeana.Dreptul financiar este alcatuit din doua subramuri principale: dreptulbugetar si dreptul fiscal.

Dreptul bugetar a fost definit ca ansamlul de norme juridice carereglementeaza competenta si procedura in procesul de elaborare,aprobare, executie si incheiere a exercitiului bugetar central, local, a fondurilor special si comunitar.

Dreptul fiscal este acea componenta a dreptului financiar care privestenorme juridice referitoare la impozitele, taxele, contributiile si altesume datorate bugetelor publice,precum si modalitatile de stabilire, administrare si colectare a acestora.

Relatiile din domeniul finantelor publice sunt reglementate de normele dreptului financiar, necesitarea acestei reglementari aflandu-se in raport de cauzalitate cu necesitatea constituirii , utilizarii si controlului folosirii fondurilor banesti ale statului si ale altor colectivitati publice.

Fenomenele financiare nu sunt doar importante ci si extrem de complexe, de aceea ,cunoasterea si intelegerea reglementarlor in acest domeniu  presupune, pe langa abordarea strict juridica si analiza acestor fenomene sub aspect economic si al politicilor financiare.

Obiectul si continutul reglementarilor este circumscris la componentele structurale ale finantelor publice, respectiv, la bugetele, cheltuielile si veniturile publice, precum si la controlul realizarii veniturilor si efectuarii cheltuielilor.

-bugetul de stat;

-bugetul asigurarilor sociale de stat;

-bugetele fondurilor speciale;

-bugetul trezoreriei statului;

-bugetele institutiilor publice autonome;

-bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz;

-bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

-bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;

-bugetele fondurilor externe nerambursabile;

-bugetele locale;

-cheltuielile bugetare;

-veniturile bugetare;

-imprumutul public;

-controlul financiar de interes public

Act administrativ fiscal. Decizie de solutionare a unei contestatii fiscale. Respingerea contestatiei pentru o suma inferioara cuantumului de 500.000 lei stabilita la art.10 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Instanta competenta

Inalta Curte de Casatie si Justitie a constatat faptul ca societatea comerciala a inteles sa conteste decizia nr. 36/4.03.2010 doar cu privire la masura de respingere ca neantemeiata a contestatiei pentru suma totala de 267.590 lei, nu si cu privire la masura de solutionare a suspendarii contestatiei pentru suma de 322.156 lei.

Pentru ca este un litigiu avand ca obiect, pe de o parte, anularea unui act administrativ emis de o autoritate publica locala si, pe de alta parte, o creanta fiscal contestata in suma de 267.590 lei , competenta materiala a instantei de contencios administrativ revine Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Dolj.

Pentru ca a solutionat cauza fara a-si verifica competenta in raport cu obiectul actiunii, astfel cum a fost formulata si completata si cu dispozitiile legale citate mai sus, Curtea de Apel a casat hotararea in conditiile art. 304 pct. 3 C.proc. civ.

Inalta Curte de Casatie si Justitie Sectia contencios administrative si fiscal, Decizia nr. 2040 din 26 aplrilie 2012