Arestare preventiva. Persistenta pericolului social.
In conformitate cu dispozitiile art. 300 2 C.proc.pen., in cauzele in care inculpatul este arestat, instanta sesizata este datoare sa verifice in cursul judecatii legalitatea si temeinicia arestarii preventive, iar potrivit art. 160 b alin.(3) din acelasi cod, cand constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta dispune prin incheiere motivata mentinerea starii de arest.
In aprecierea persistentei pericolului pentru ordinea publica a lasarii in libertate a inculpatului trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect de jurisprudenta CEDO (Letellier c Frantei), prin care a statuat ca in masura in care
dreptul national o recunoaste-prin gravitatea deosebita si prin reactia particulara a opiniei publice, anumite infractiuni pot suscita o “ tulburare a societatii” de natura sa justifice o detentie preventiva.
Este adevarat ca preventia de libertate este o masura grava si ca mentinerea acesteia nu se justifica decat atunci cand alte masuri , mai putin severe, au fost luate in considerare si apreciate ca fiind insuficiente pentru protejarea interesului public (Saadi contra Regatului Unit), iar mentinerea arestului preventiv in pofida prezumtiei de nevinovatie, prevaleaza asupra regulilor privind libertatea individuala.
In jurisprudenta sa Curtea Europeana a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptate pentru arestarea si, desigur, mentinerea acestei masuri a unui inculpat, suspectat ca a comis o infractiune: pericolul ca acuzatul sa fuga, riscul ca acuzatul, odata pus in libertate, sa impiedice aplicarea justitiei, riscul sa comita noi infractiuni, sau sa tulbure ordinea publica.
In solutiile adoptate instanta suprema a constatat ca este indeplinita una dintre aceste conditii, respectiv, pericolul ca inculpatul sa tulbure linistea publica, astfel incat a apreciat ca lasarea in libertate a inculpatului ar genera cresterea sentimentului de nesiguranta al populatiei si ar fi de natura a conduce la scaderea increderii populatiei in capacitatea de protectie a organelor statului, acesta avand obligatia de a avea un mecanism care sa descurajeze comiterea de asemenea fapte.
www.avocat-tudor.ro
0724260393
Articol redactat de Avocat Tudor Ion
